Analizat în raport cu principiile riguroase care caracterizează terminologia ştiinţifică, lexicul politic actual apare ca un tip de terminologie aflat în formare şi caracterizat, pe de o parte, ca fiind un cod deschis, iar pe de altă parte, prin mobilitate contextuală, de la care derivă, ca efect imediat, ambiguitatea sensului. Lucrarea de faţă va încerca să surprindă relaţia existentă între clişeu şi inovaţia lexicală în discursul politic actual precum şi reflectarea acestuia în presa scrisă din România.