Autoarea propune o incursiune în tema funcţionării limbii române pe teritoriul Republicii Moldova în perioada totalitarismului sovietic şi descrie atât consecinţele formării clişeelor lingvistice ale epocii, cât şi repercusiunile îndoctrinării sovietice asupra creaţiilor literare. Pornind de la ideea că limba este un puternic instrument de socializare, dar şi de politizare a societăţii, autoarea demonstrează în baza experienţei lingvistice şi literare a trecutului totalitar, pertinenţa fenomenului şi în zilele noastre, când angajamentul venal în favoarea totalitarismului continuă să producă mutanţi servili neo-comunismului într-un spaţiu de facto românesc, dar, bântuit încă de confuzia lingvistică şi identitară.