Studiul reprezintă o sinteză a rezultatelor unei cercetări referitoare la acoperirea mediatică a condamnării oficiale a comunismului în plenul Parlamentului României (18 dec. 2006).
Cercetarea a fost realizată de un grup de cadre didactice şi studenţi ai Facultăţii de Litere, Specializarea Jurnalism, Universitatea „Ovidius” din Constanţa. Analiza a vizat relaţia dintre constrângerile de acoperire mediatică (regimul urgenţei), conceptualizarea şi enunţarea contradicţiilor dintre actori instituţionali în discursul presei scrise, şi evoluţia relaţiilor dintre actorii instituţionali şi societate spre relaţii conflictuale (sindicate, guvern, preşedintele României, mediatori, audienţe), precum şi gestiunea globală a situaţiei de criză prin mediatizare. Analiza s-a realizat pe baza unui număr mare de materiale media (ştiri, pagini integrale consacrate evenimentelor, declaraţii oficiale, comentarii corelate cu analize de imagine şi analize de conţinut).
Am asumat ipotetic rolul mediatizării crizei ca fiind cel al unei instanţe având putere de definire a situaţiei de criză în regim de urgenţă, prin strategii similare oricărui conflict sau criză, ceea ce conferă materialului discursiv particularităţi specifice tropilor filozofici, pe de o parte, iar, pe de altă parte, relevă importanţa strategiilor discursive în construcţia şi gestiunea crizei sociale .
Concluziile cercetării au confirmat un pattern mediatic global, relevat de cover, structură canonică a textului informativ ş.a., reflectând „noul spaţiu public” configurat de interdependenţa conflictuală a câmpurilor sociale, în particular a acelora care participă la câmpul puterii” (Chambat, în I. Paillard, 2005).